MOCA, LA BUCUREŞTI
Întreg conţinutul acestui website constituie proprietatea exclusivă a subsemnatului. Cei care intenţionează să utilizeze vreuna dintre creaţiile de orice fel din cuprinsul său o pot face numai cu acordul meu scris.
E bine de ştiut că drepturile de autor sunt apărate de către o lege penală specială, care este Legea nr. 8/1996 (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60/1996), precum şi de Legea nr. 285/2004 pentru modificarea şi completarea ei (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587/2004).
Mai trebuie ştiut că prevederile acestor legi se regăsesc, în aproximativ aceeaşi formă, dacă nu – de cele mai multe ori – în exact aceeaşi formă, în legislaţiile tuturor ţărilor civilizate din lume.
În aceeaşi ordine de idei, reamintesc că, pentru încălcarea drepturilor mele morale de scenarist, autor şi lector al comentariului filmului documentar Orele teatrului (1992), Editura Video din Bucureşti, producătoare a acestui film, urmează să-mi achite suma de 25.000 de lei noi (= cca 6.200 Euro), conform Deciziei Civile nr. 2385/21.12.2004 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a Civilă.
Spre marele meu regret, voi fi obligat să reacţionez pe aceeaşi cale, legală, împotriva cotidianelor România liberă şi Adevărul.
Aceasta, deoarece România liberă a publicat, la 10 iunie 2005, o imagine de pe acest website (ultima imagine din Pressbook / Am răsfoit pentru dumneavoastră / Ciomăgirea poporului), fără a mă anunţa, fără a menţiona numele meu sau sursa – şi cu intenţia fermă şi declarată de a-mi încălca în continuare drepturile.
Dl Petre Mihai Băcanu, şeful gazetei, căruia i-am făcut o vizită la 10 iunie 2005, mi-a spus că ar trebui să fiu mândru că o fotografie de-a mea apare în România liberă, că în felul ăsta mi se face reclamă (fără a-mi menţiona numele, ci înscriind pe imagine numele ziarului !).
Acest răspuns, dar şi faptul că România liberă a ţinut imaginea furată pe website-ul său până acum câteva zile (în articolul Învinuit în dosarul „Mineriada 13-15 iunie” Iliescu judecat pentru sângele vărsat), m-au hotărât să urmez calea legală.
În ce-l priveşte, ziarul Adevărul a procedat într-un mod ceva mai „finuţ”. După ce a publicat una dintre imaginile de pe site-ul de faţă (PhotoTHEKA / Nr. 3 Prima sticlă incendiară. Piaţa Universităţii, 13.06.1990.jpg) în numărul său din 15 iunie 2005, pag. 5, fără ştirea şi acordul meu, Adevărul a acceptat, la somaţia mea adresată domnului Marius Vasileanu, şeful secţiei sale de cultură, să publice o erată – în numărul din 20 iunie 2005, pag. 4.
Imaginea cu pricina a apărut în Adevărul, la 15 iunie 2005, ca o fotografie nesemnată ilustrând un articol al domnului Cristian Bădiliţă (cititorul ziarului având de înţeles că dl. Cr. B. însuşi ar fi autorul fotografiei în cauză şi rezultând, astfel, că d-sa s-ar fi aflat sub ploaia de bolovani şi sticle incendiare de la Facultatea de Arhitectură, din 13 iunie 1990).
O mică paranteză: se pare că, dintre toţi cei care s-au aflat acolo, în acele momente, cu aparate foto sau videocamere asupra lor, numai doi pot mărturisi că au făcut-o – dl Victor Roncea, ziarist la cotidianul Ziua şi subsemnatul. Ceilalţi erau – şi probabil, încă mai sunt angajaţi ai serviciilor speciale de supraveghere a opiniilor şi intenţiilor populaţiei. Aşa încât, e de aşteptat să nu-şi facă publice fotografiile şi înregistrările video decât peste o sută-două de ani.
Dl Roncea, căruia îi mulţumesc cu acest prilej pentru bunăvoinţa cu care mi-a pus la dispoziţie imaginea de mai jos, şi-a prezentat imaginile într-o expoziţie organizată acum câţiva ani. Cea mai mare parte dintre fotografiile făcute de mine cu acel prilej sunt încă inedite.
Bucureşti, Facultatea de Arhitectură, 13 iunie 1990, ~h 16.
Fotografie de Victor Roncea (în stânga, lângă autobuz, Dan Predescu)
Dar să ne întoarcem la oile noastre. Nici până în acest moment, ziarul Adevărul n-a dat vreun semn că ar intenţiona să mai facă şi altceva în legătură cu cele cuvenite mie, ceea ce, probabil, mă va obliga să iau acelaşi gen de măsuri ca şi în cazul României libere.
Modul cum au ajuns cele două imagini în posesia ziarelor susmenţionate continuă să mă preocupe. Este adevărat că dl Vasileanu de la Adevărul primise din partea mea, cu un timp înainte, o copie a imaginii în chestiune, dar fişierul cu pricina avea 32 de Kb, ceea ce în nici un caz n-ar fi permis tipărirea sa la dimensiunea de 9/14 centimetri, la o rezoluţie acceptabilă – aşa cum s-a întâmplat. Dacă Adevărul ar fi tipărit fişierul jpg primit de la mine, rezultatul ar fi fost o imagine de cel mult 2/3 cm. E cazul să precizez că am oferit, prin E-mail, asemenea copii ale imaginilor mineriadei din 1990, realizate de mine, mai multor ziare bucureştene (dar numai la două dintre ele s-au găsit hoţi şi impostori).
Printre ziarele care au primit mail-ul cu oferta mea nu a figurat România liberă. Însă imaginea în cauză a mai fost publicată – în Adevărul din 13 iunie 1991, cu menţionarea numelui meu, ceea ce mă face să consider că oamenii dlui Băcanu, cu care d-sa se declară solidar, ştiau foarte bine de la cine fură.
Nu-mi rămâne decât să sper că Justiţia îşi va face treaba, ajutând la civilizarea presei române. Ceea ce încerc să fac şi eu, cu modestele-mi puteri, pe site-ul de faţă.
furnizor anonim, binefăcător
al marilor ziare româneşti
6 iulie 2005