A fost Beethoven orb?
- Revista presei -
Analele sericicole
nr. 1-12/1987
fragment din articolul
Revelații elocvente
de Adrian Porcu-Iubirea
Distinsa noastră cititoare, dr. Ruxandra Garofitză, ne semnalează rezultatele susținutelor sale cercetări în domeniul istoriei artei. Printre acestea, unul pe cât de senzațional, pe atât de epocal, el constituind o prioritate absolută pe plan mondial: D-sa a stabilit cu probe irefutabile că compozitorul austriac Beethoven, al cărui nume este, fără îndoială, cunoscut cititorilor noștri, a fost orb din naștere - și nu surdomut, cum greșit s-a considerat o lungă perioadă. Și toată viața sa, ÎNTREAGA sa viață, el a fost convins că pictează !
Singurul contemporan care a îndrăznit să-i spună adevărul - și anume, că semnele trasate de el pe hârtie nu se puteau numi nici măcar desen tehnic, a fost Ingres, un talentat violonist, care în timpul său liber se deda picturii, prezența-i fiind consemnată în cadrul mai multor expoziții colective ale amatorilor din municipiul Paris. Din fericire, absența protezei auditive tranzistorizate, încă neinventate pe atunci, l-a salvat pe Beethoven de aflarea fatalului adevăr revelat de o voce oricum mai autorizată în materie, chiar dacă diletantă - și pe Ingres, de distrugerea inevitabilă a celebrei sale viori, interlocutorul fiind cunoscut drept o ființă colerică, după cum își poate da ușor seama oricine privește cu atenție partea de sus a celebrului său pastel intitulat "Simfonia a V-a de Beethoven". De altfel, susține fermecătoarea domnișoară Garofitză, care de patru decenii scrutează cu mereu trează vigilență colile pe care sărmanul infirm încercase de atâtea ori să le plaseze în micul său cerc de cunoștințe - e adevărat, la prețuri modice - drept gravuri și laviuri, există dovezi certe că Ingres și-a formulat obiecția în șoaptă.
În orice caz, ne încredințează corespondenta noastră, este sigur că enigmatica cicatrice de pe tâmpla stângă și buza inferioară ruptă (adevărul umblă totdeauna cu capul spart, iubiți cititori !), Ingres nu le datorează lui Beethoven, cum greșit afirmă eruditul australian Roland Barthes în Metafizica ridurilor, ci lui Georges Sand, un celebru boxer al acelei frământate epoci, în care harnicul nostru popor punea, liniștit și unit, bazele celui de al XV-lea Congres și prosperității sale actuale, sub conducerea Geniului Carpaților NICOLAE CEAUȘESCU !
CĂRĂBUȘ, București, iulie 1987, pag. 31
(textul de mai sus constituie versiunea integrală a manuscrisului,
cu neînsemnate, dar vizibile adăugiri ulterioare)
recenzie de
Pavel Curutz
Această denumire aparține celebrului Erich von Däniken și are o legătură directă, susține marele futurolog (sau trecutolog, dacă așa vă sună mai bine) cu frescele de la Tassili. În recentul său bestseller "Enigmele viitorului au fost elucidate alaltăieri - trecutul viitorului se numește mai mult ca perfectul", Däniken demonstrează că siluetele de gazele în salt desenate pe pietrele Saharei nu reprezintă altceva decât, înscrisă într-un alfabet de origine extraterestră, întrucâtva asemănător celui japonez, semnătura celebrului Boris Karloff, interpretul rolului Frankenstein din filmul omonim realizat în 1931 de către celebrul Serghei Eisenstein și programat, săptămâna trecută, în premieră la Televiziunea noastră națională.
Autorul a avut inspirația de a presupune că gazela - mult prea realist înfățișată - nu reprezintă un animal real, ci un alfabet sugerat unui pitecantrop genial de către o anumită civilizație extraterestră, ai cărei reprezentanți au aterizat inițial la Sarmizegetusa, unde, însă, nu se aflau asemenea pitecantropi, ci doar cei mai competenți dintre traci. Prejudecățile șovine ale epocii i-au determinat pe extratereștri să părăsească Dacia și să se deplaseze în Sahara, unde au intrat în relații de natură telepatică cu menționatul pitecantrop, ceea ce, printre altele, ar explica apariția SIDA tocmai pe continentul în discuție, această afecțiune fiind, după cum bine se știe, un produs secundar al comunicării telepatice. Imensul computer Aibiem (citește așa cum se pronunță) de la Smithsonian Institute for Art & Cookery, programat de către autor să elucideze misterul alfabetului, a echivalat, fără putință de contrazicere, conturul animalului cu semnătura celebrului Karloff și a semnalat oportunitatea inițierii unor săpături arheologice într-un perimetru de cca 2.500 kmp în jurul stâncii pe care se afla înscris acesta.
În cea de a 127-a zi de la începerea excavațiilor, a fost găsită în nisip, la adâncimea de 8,14 m, o piatră de dimensiunile unui pachet de țigări având gravată pe una din fețe o siluetă stilizată de arcaș blond încordând un arc. Supus analizei calculatorului, arcașul s-a dovedit a fi un pachet de țigări Gitanes fosilizat, a cărui vechime a fost estimată, prin metoda carbonului radioactiv, la 2.000.000,08 ani. Däniken este convins în continuare că arhaicele Gitanes constituie un indiciu de o importanță capitală cu privire la atentatul de la Sarajevo (1914), drept care a recurs la serviciile renumitei specialiste în cafea Piranda Ghiocel de pe Aleea Burdujeni, urmând a-și aduce cafeaua de acasă - și gata râșnită.
CĂRĂBUȘ, București, decembrie 1987, pag. 20
(textul de mai sus constituie versiunea integrală a manuscrisului)
Aceasta ar trebui să fie deviza oricărei publicații, virtuale sau viceversa, care se respectă. Și unde să fie comunicarea mai la locul ei decât în rubrica "Poșta redacției", cea mai vioaie parcelă a unei reviste ? Așa că hai să răspundem la
Întrebări la care nu s-a răspuns...
Întrebări care nici n-au fost puse vreodată...
Broscăutzeanu Salmonella:
Sunteți de părere că ar trebui să reproducem corect numele unor persoane, fiindcă, de exemplu, pe Richard Wagner nu l-a alintat nimeni - până la noi - Dick. (Dar nici Moby Dick - n.red.) S-ar putea, dar nu-i așa că Dick sună mult mai bine ? De altfel, ia încercați să vi-l imaginați pe dânsul pronunțându-vă numele. Și atunci, este că suntem chit ?
Ică, Căbuleanu:
Ați observat că, în repetate rânduri, am pus câte o virgulă între subiect și predicat, ceea ce, ziceți dvs., ar fi contrar normelor Gramaticii Academiei. Da' cine v-a spus că noi am fi de la Academie ?
Titi Trif:
Pontând două sute de lei la jocurile mecanice din foaierul unuia din teatrele importante ale orașului, afirmați dvs., v-ați pierdut banii în zece minute, fără să cîștigați, măcar așa, de formă, un cinci lei. În vreme ce, în alte stabilimente de acest gen, neinstalate prin teatre, ați reușit să vă recuperați cca 2-3% din sumele investite. O fi, dar Arta cere sacrificii.
V. C. Tudor:
Ideea dvs. de a transpune "Corul sclavilor evrei" din "Nabucco" de Verdi pe melodia "Sârba în căruță" ni se pare oportună într-un așa grad încât ne și mirăm că nu v-a venit, Domniei Voastre sau altcuiva, mai devreme.
I. Cărăban:
Nu, domnișoară Giulietta, cum ne invitați dvs. să vă "strigăm", nu Antoine de Saint-Exupéry este autorul parfumului "Vol de nuit". El a scris numai cartea.
Lucaci Liana:
Am publica bucuroși cronica spectacolului de la "Bulandra" iscălită de dvs. Numai că, scumpă doamnă, ar mai fi câte ceva de îndreptat pe ici, pe colo. Lucruri mărunte, firește. De pildă, acolo unde ați scris "liberul arbitru regal", ați subînțeles, probabil, "arbitrariul regal". Ați vrut să scrieți "ritual" și a ieșit "ritualic", sau "ritualistic". Mai rămâne să aveți în vedere cuvântul "canibalic" și să apară "canibalistic". Oricum, noi vă considerăm în continuare o debutantă promițătoare.
Didi Ciacâru:
Aveți dreptate. Interviul nostru cu dl. Napoleon Bonaparte, din numărul trecut, își datorează apariția unei regretabile neînțelegeri. Noi nu publicăm decât materiale relative la Artă și la Oamenii de Artă (a se vedea interviul cu contrabasistul Mike Tchocardel din cuprinsul prezentului număr).
M. Prescură:
Nu avem cum să vă credem, oricât v-ați da cuvântul de onoare, că l-ați zărit, săptămâna trecută, pe Fiodor Mihailovici Dostoievski coborând din tramvai. Dacă nu din alt motiv, măcar pentru că tramvaiul 23 nu a trecut niciodată pe strada Popa Nan. În concluzie, trebuie să fie o confuzie.
G. Ionescu-Naussée:
Ne anunțați că tocmai ați ieșit la pensie (sincere felicitări) și că anvizajați editarea în regie proprie a volumului de eseuri "Hăul și hârdăul". Încă o dată felicitări, dar nu v-am sfătui s-o faceți în această formă. Titlul a mai fost folosit - de Jean Paul Sartre. Sau cam așa ceva.
Păcală V. Gh.:
Cel păcălit sunteți dvs. Sinceritate înseamnă lipsă de talent narativ.
Gh. Popescu, Voluntari:
Cumpărând azi dimineață câteva iaurturi, am avut surpriza de a descoperi pe fundul uneia dintre cutiuțe un bilet C.F.R. clasa a II-a pe ruta București-Moara Vlăsiei. Ce poate să însemne aceasta ? ne întrebați.
Poate să însemne multe, credem noi. Poate fi vorba, de exemplu, de un concurs cu premii organizat de firma producătoare de iaurt și sponsorizat de Regionala C.F.R. București. Aceasta ar fi explicația cea mai simplă, sociologist-vulgară. Una mai subtilă ne este furnizată de celebra noastră colaboratoare Urany Carbarău, doctor în științe oculte la Universitatea Liber-Tehnologică Prelungirea Ferentari, explicație conform căreia Destinul v-a dat, pe această cale, un semn că, mai mult ca sigur, veți efectua un voiaj în Australia.
Noi ne facem datoria legală de a vă aduce la cunoștință și versiunea furnizată de Serviciul Judiciar al Poliției Capitalei deși o considerăm cel puțin hazardată: Prezența biletului de tren în iaurt indică faptul că vaca care a furnizat materia primă este navetistă.
Dl. Georgescu Vasile, Colentina
dorește să exprime prin intermediul nostru recunoștința sa producătorilor autohtoni de țigări Vicepresident. Iată motivul pentru care consideră necesar să o facă: aflat, săptămâna trecută, în Bucegi, domnia sa a pornit de unul singur, într-o după amiază, de la Babele spre cabana Piatra Arsă, unde intenționa să rămână peste noapte. Pe la jumătatea drumului, condițiile meteo s-au înrăutățit brusc. Ceața compactă l-a făcut să se rătăcească. Din teama de a nu se prăbuși în vreo prăpastie, s-a oprit și, cu această ocazie, a încercat să-și aprindă o țigare. Constatând că acest lucru era imposibil din cauza bucăților de lemn pe care ea le conținea, a renunțat, dar imediat i-a venit o altă idee: profitând de faptul că cele trei pachete de Vicepresident din rucsacul său se zăcuseră câteva ore pe o sobă la cabana de unde venea și deci erau uscate, a extras toate surcelele din țigări și a încropit cu ele un foc mic, soldat cu un jar consistent, care i-a permis să-și revină din înghețul ce începea să-l cuprindă și totodată, să fie observat de cabanierul de la Piatra Arsă, care a alertat Salvamont-ul.
Cum pot țigările Vicepresident să dăuneze sănătății ? se întreabă dl. Georgescu. Ele mi-au salvat viața !
O viză a cenzurii din 1988
V. Breazu, Bălțați:
Ne semnalați împrejurarea că unul dintre bancurile publicate în numărul nostru precedent ar mai fi apărut, tot la noi,
acum un an. Tot ce se poate, zicem noi, nu e de loc exclus. Dar, presupunând că ar fi ceva rău în asta (și, la urma urmei, de ce ar fi ? că doar repetiția e mama învățăturii), vă invităm să țineți seamă de faptul că tirajul nostru de 300.000 de exemplare face ca probabilitatea de a fi citiți de către dvs., raportată la ansamblul populației, să fie de cca 300.000/ 23.000.000, ceea ce trebuie să recunoașteți, e destul de puțin. Dacă mai adăugăm că doar 1 persoană din 1.000 a citit mai mult de 1 număr al publicației noastre, reiese necesarmente că șansa ipoteticului nostru lector de a sesiza repetarea este de numai 300/23.000.000 (sau chiar de 300 din 30.000.000, fiindcă românii din toată lumea cam atâția sunt ca să nu mai vorbim de senatorii S.U.A., care au cu toții, după cum se știe din presa noastră, cel puțin câte o bunică din România, plus cancelarul german Schröder, care are un tată îngropat pe la Cluj !). Păi, ce ziceți, nu-i așa că e o șansă infimă ? Adică, din păcate și probabilistic vorbind nulă ! Iar de aici rezultă aproape cu certitudine că dvs. nici măcar nu ne-ați citit. Și mai aveți tupeul să vă legați de munca noastră onestă ! Dar, chiar trecând peste asta și admițând că, prin absurd, ați fi citit lucrurile pe care vă hazardați să le puneți în discuție, nici asta n-ar avea cine știe ce importanță în sensul celor expuse aici. Ca s-o spunem pa dreaptă, faptul că, publicând de mai multe ori aceeași anecdotă, ea se imprimă cu atât mai temeinic în conștiința publicului nu poate decât să ne bucure. Ideal ar fi să ajungem la una singură, pe care să o cunoască toată lumea. Asta se numește Consens și nimic mai frumos decât pacea pe Terra și între oameni, buna învoire !
G. Alioanei:
Ne vedem nevoiți, cu mâhnire, să vă contrazicem: e prea puțin probabil ca Dante Aligheri să fi fost un epigon al lui C. Dobrogeanu Gherea. De altfel, nimic nu vă împiedică să consultați un specialist în genealogii.
Buță Artaxerxes, com. Gogoșari:
În ce ne privește, nu am auzit de interpreta de muzică ușoară Jenny Făraș. Dacă ați achiziționat, cu prețul pe care îl menționați, un bilet la concertul ce ar urma să fie susținut de către domnișoara în cauză pe stadionul din comuna dvs. în cursul săptămânii viitoare, noi nu avem nici un amestec & răspundere.
Spectator avizat, loco:
Nu putem da curs cererii dvs. formulate după cum urmează: Am văzut o piesă de Giraudoux la un teatru bucureștean onorabil și am avut surpriza de a auzi replici precum Băga-mi-aș picioarele, sau Am luat-o de la Alimentara din colț. Vă rog f. mult să-mi comunicați cum sună chestiile astea în limba franțuzului.
Prea ne credeți, domnule, competenți ! Ce v-o fi venit să ne suspectați tocmai pe noi de retroversiune ?
CORTINA, București, martie 1989, pag. 47
JERTFA, București, nr. 1, 19.05.1990, pag. 3
LITERATORUL, București, nr. 5-6, decembrie 2003
œ
AGENȚIILE DE PRESĂ TRANSMIT
Ø Reuters reia un reportaj dintr-un ziar iranian, în care este vorba despre pedeapsa aplicată unei femei vinovate de
adulter: femeia a fost lapidată de către concetățenii ei dreptcredincioși, după care, fiindcă nu murise din asta tot conform legii islamice a fost transportată la spitalul de urgență, unde a primit îngrijiri din partea unor medici atât de competenți cât poate fi un medic din secolul XXI. Spitalul Khomeini din Teheran este singurul din Asia în care se poate realiza o resuscitare de genul celei care a reușit în acest caz. Femeia în cauză a supraviețuit, declară dr. Tahal Al Kadm, directorul spitalului, deși a rămas fără jumătate din creier. Dar nici nu-i era necesar, apreciază dr. Al Kadm, referindu-se la creierul în cauză.
Ø În Danemarca, Uniunea Mondială a Vikingilor Liberi a protestat, ieri, împotriva cărților de istorie din liceele
britanice, în care vikingii sunt descriși ca o populație invadatoare de acum o mie de ani. Comunicatul U.M.V.L. precizează că vikingii nu au masacrat populația băștinașă din nordul Franței și din sudul Angliei, ci au coexistat cu aceasta, vikingii fiind un popor pașnic de cultivatori și crescători de vite. În ziua următoare, o rachetă cu rază medie de acțiune a căzut peste Parlamentul londonez. Nu au fost găsiți supraviețuitori, iar cele cca 800 de cadavre nu au putut fi identificate din cauză că erau complet calcinate. Printre puținele resturi aflate la locul impactului se numără o parte din ampenajul rachetei Leif Erikson III cu inscripția Lindholm Høje Museum. În localitatea Lindholm Høje din nordul Danemarcei se află un pitoresc muzeu al culturii vikingilor, la al cărui sediu au loc festivalurile anuale ale celebrei asociații Viking - Harley Davidson.
Ø Primul ministru ecuadorian Tatsuko Ujiwara, luat prizonier săptămâna trecută de către gruparea paramilitară
maoist-spiritualistă Frăția Swedenborg, a intrat în sevraj și se află în comă. Reamintim că starea sa actuală a fost provocată de faptul că celebrul actor Tom Carrey, ambasadorul special al Națiunilor Unite care trebuia să înmâneze emisarului swedenborgian cca 30 g de Agony, suficiente pentru consumul săptămânal al premierului, a consumat el însuși întreaga cantitate, în drum spre Quito și după aceea, în timp ce aștepta, într-un hotel de la periferia capitalei ecuadoriene, apariția emisarului swedenborgian. Reamintim că Agony este un drog de o mie de ori mai puternic decât heroina și că el nu poate fi procurat, deocamdată, decât din Statele Unite ale Americii.
Ø Corespondentul CNN la Sofia transmite că, acum două ore, după un schimb intens de focuri soldat cu 4 morți și
19 răniți, a fost capturat Nicolae Boubătrân, șeful Comisiei Extraordinare Anticorupție de pe lângă Parlamentul României. El este acuzat că ar fi vândut unei firme de live chat cu sediul în Seychelles clădirea Palatului Parlamentului de la București. Aceasta este, ca mărime, cea de a doua clădire din lume, după sediul Pentagonului. După cum se știe, actele tranzacției încheiate de Boubătrân sunt perfect legale și rămân, deci, inatacabile, conform ultimei hotărâri a Curții Supreme de Justiție de la București.
Ø Aflat într-o vizită de trei zile la Oberammergau, în Germania, președintele Rusiei Romanovski Vtaroi l-a primit
ieri, în cadrul unei întrevederi de o oră, pe ambasadorul Siriei la Națiunile Unite, cu care a discutat problema etnicilor croați din Mongolia. Președintele rus ia parte, în micul sat de munte, la celebrele Passionspiele, un gen de teatru folcloric având ca subiect patimile lui Iisus și interpretat de către amatorii localnici în Postul Paștelui. După ce, acum zece ani, a interpretat rolul lui Iuda Iscariotul, anul acesta, la cererea sa insistentă, Romanovski a jucat rolul Sfintei Fecioare.
Agenția Reuters transmite:
Berlin, 20 decembrie 1935 Într-o alocuțiune difuzată ieri la posturile germane de radio, dr. Goebbels, ministrul Propagandei, a atacat plutocrația internațională, masonă și semită, ca fiind cauza exodului savanților și artiștilor germani în direcția Statelor Unite ale Americii. D-sa a declarat că, oferindu-le acestora condiții normale de viață și salarii mult mai mari decât cele din țara lor de origine, plutocrația masonică, jidovească și gangsterească a celui mai reacționar sistem de guvernământ din istorie comite un furt de inteligență cu consecințe incalculabile în dauna unei țări în curs de dezvoltare care nu revendică decât spațiul ei vital răpit de plutocrați, jidani și masoni bolșevici. D-sa a mai adăugat că Germania este oricând gata să îi reprimească cu brațele deschise pe intelectualii evrei și germani antihitleriști, care, orbiți de mirajul luxului corupt al putredei Americi, s-au lăsat atrași pe drumul exilului, uitând că niciodată Sodoma Vestului nu va reuși să imite inegalabilii comvurști de Nürnberg, pentru a-I produce fiind nevoie, potrivit expresiei D-sale, de eroismul revoluționar ardent, de tradițiile de adâncă noblețe ale rasei pure și de aerul pe care numai o rasă de stăpâni îl poate respira în preajma stăpânului și Führer-ului ei. D-sa a menționat că drept dovadă a infinitei generozități specific germane, savanților nearieni li se vor crea orășele speciale pentru a-și desfășura activitatea în slujba Reich-ului, construcția unora dintre acestea urmând să înceapă neîntârziat în locuri pitorești precum Dachau (lângă Weimar, orașul lui Goethe), Buchenwald și altele. Dr. Goebbels a încheiat pe o notă patetică: Întoarceți-vă acasă, fii nearieni ai Mamei Germania! America vrea să vă exploateze în chip de jidani savanți, noi vă vom transforma în arieni puri. Gândiți-vă că, dintre toți locuitorii planetei, numai noi putem hotărî cine este arian și cine nu!
Test: Cine crede că poate răspunde este invitat să precizeze care dintre elementele discursului de mai sus îi aparține lui Goebbels și care sunt extrase din Scînteia, Scânteia tineretului, Suplimentul literar-artistic al Scînteii tineretului, Luceafărul, Săptămâna, România Mare și Politica.
- urmare -
Cei doi fii ai colonelului, Mihai și Ștefan, ambii, studenți la Științe Judiciare, plecaseră în vacanță la Nisa.
- 'Neața, tovule, îl întîmpină, pe palierul blocului de apartamente confort II, procurorul Fifială, vecinul său. Dar ce ai, că parcă nu ți-ar fi boii acasă?
- Păi, nici nu-mi sînt, schiță colonelul un zîmbet reținut. Sînt pe Coasta de Fildeș niciodată nu fusese el prea tare la geografie.
De altfel, dacă nu ne-am teme că divulgăm un secret de stat, am adăuga că tov col. Oploșan funcționează ca aerocartofotogrammetru la Direcția de Cartomancie a Ministerului Apărării Naționale.
El decedă în noaptea ce succedă acestui dramatic dialog. Fără îndoială, agenturile spionajului și diversiunii imperialiste nu dorm, ele stau la pîndă și așa cum presa noastră a arătat în repetate rîn-
(va urma)
V. Ceacapaca
N.red.: Dintr-o eroare rău intenționată, numele autorului reportajului de mai sus a fost ortografiat greșit Ceapacaca în numărul nostru trecut. Vinovații au fost deferiți anchetei.